Petreceți un sejur fermecător în Insula Ischia
Insula Ischia are formă
de trapez și are o suprafață de circa 46,3 kilometri pătrați. Punctul cel mai înalt se situează în vârful
Muntelui Empomeo, al cărei altitudine maximă este de 788 metri. Insula se
bucură de un climat blând chiar și în timpul iernii. În ceea ce privește economia,
se merită să precizăm faptul că principala sursă de venit a locuitorilor
insulei a fost și este agricultura. În
prezent, o mare parte a terenurilor din insulă nu mai sunt cultivate pentru a
nu micșora potențialul turistic al zonei. Printre principalele activități ale
locuitorilor din zonă se numără și navigația și pescuitul. O altă activitate
destul de populară în zonă este viticultura.
În ceea ce privește atracțiile
turistice, Insula Ischia nu este deloc de neglijat. Turiștii care vor alege
să petreacă un sejur aici vor putea vizita Catedrala Santa Maria Asunta. Lăcașul
de cult datează din anul 1388 și este dedicat Sfintei Maria della Scala. Lăcașul
de cult a devenit catedrala eparhiei de Ischia în anul 1809. Fațada catedralei
este decorată în stil baroc. La interior, lăcașul de cult este decorat cu
marmură și este împărțit în trei nave. În ceea ce privește edificiile religioase
din Insula Ischia, turiștii vor putea vizita și Biserica San Giovan
Giuseppe della Croce. Pe locul în care
se află în prezent acest lăcaș de cult în secolul al XVI-lea exista o biserică
încredințată marinarilor din zonă. În
anul 1613, din ofrandele credincioșilor, în apropierea bisericii s-a construit
și un spital. Cu toate acestea, în anul 1636, ambele edificii aveau să fie demolate
pentru a permite construirea unei noi
biserici. Astfel, în anul 1676, era sfințită noua biserică dedicată Sfântului
Duh. La exterior, biserica are un stil destul
de simplist, remarcându-se doar antamblamentul, care separă parte
inferioară, cu portalul de intrare, de cea superioară, care este finalizată
într-un arc de cerc. Interiorul lăcașului de cult are formă de cruce latină,
fiind înfrumusețat de prezența frescelor.
Din topul obiectivelor
turistice ale Insulei nu se putea să lipsească Castelul Arogonez. Castelul este
situat în estul insulei, pe o stâncă vulcanică, la 113 metri înălțime față de
nivelul mării. Se crede că fortificația ar data din anul 474 î. Hr., în această
perioadă fiind numit Castrum
Gironis. În următoarele secolele, castelul
a fost complet transformat, astfel încât să poată constitui un refugiu pentru
populația din zonă, care se confrunta cu jafurile vizigoților, vandalilor,
ostrogoților, arabilor, normanzilor, șvabilor și a angevinilor. Aspectul actual al castelului se datorează
aragonezilor. Castelul a cunoscut perioadă de maximă importanță în secolul al XVI-lea,
când pe cuprinsul castelului viețuiau circa 2000 de familii. Pe parcursul
secolului al XVIII-lea, odată ce pericolul piraților a încetat să mai existe, încetul
cu încetul castelul a început să fie abandonat, locuitorii lui stabilindu-se în zone ce le
permiteau cultivarea pământului și pescuitul.
Insula Ischia se mândrește cu o serie de izvoare de ape termele, ale căror proprietăți erau cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Datorită naturii sale vulcanice, Insula Ischia se situează printre cele mai importante stațiuni balneare ale Europei. Apele termale din zonă erau intens utilizate de către greci, care prin intermediul lor reușeau să-și redobândească sănătatea fizică și psihică. Aceștia reușeau cu ajutorul apelor termale să-și vindece rănile suferite în războaie și astfel considerau că aceste ape au puteri miraculoase. Romanii au exploatat și mai mult proprietățile apelor termale, construind
în Ischia Terme Publice. Pe durata Evului Mediu, se pare că termele din Ischia
au fost abandonate, neexistând dovezi ale utilizării acestora. Apa termală
reîncepe să fie utilizată în perioada Renașterii. Astfel, Giulio Iasolino era
de părere că apele termale sunt un dar divin pentru sănătatea oamenilor. Acesta
a reușit să elibereze izvoarele termale de acea latură mistică, care îi
împiedica pe oamenii premoderni, profund religioși, să le folosească. În secolul
al XVII-lea, băile termale erau apanajul nobilimii și burgheziei
înstărite. Ținând cont și de nevoile
oamenilor de rând, niște filantropi napolitani
au construit în Casamicciola Pio Monte della Misericordia, care în acea
perioadă era cel mai mare și mai modern centru spa din Europa. Până în secolul al XX-lea, în zona izvoarelor
termale s-au construit numeroase hoteluri. Personalități de marcă au vizita Insula
Ischia în dorința de a-și recăpăta sănătatea, printre aceștia numărându-se
și Giuseppe Garibaldi.