Palatul Apostolic, cunoscut și ca Palatul Vaticanului sau Palatul Papal, este reședința papei, capul Bisericii Catolice. Palatul Apostolic găzduiește apartamentele papale, birourile guvernamentale ale înaltului cler catolic, o serie de capele, Muzeele Vaticanului și Biblioteca Vaticanului. La etajul al treilea al palatului sunt situate camerele destinate audiențelor, printre care se numără și Sala Clementină, Sala Constitoriilor, Camerele Tronului Mare și ale Tronului Mic, precum și Biblioteca Papală. La etajul al patrulea al Palatului Apostolic se găsește secretariatul papal. Palatul Apostolic se bucură de mai mult de 1000 de camere, multe dintre acestea fiind cunoscute în întreaga lume. Cele mai faimoase opere de artă pe care le găzduiește sunt frescele lui Michelangelo și Stela lui Rafael.
Nu se știe exact când au început lucrările de construcție ale palatului, unii istorici sunt de părere că acestea au debutat în timpul lui Constantin cel Mare, însă sunt și istorici care cred că palatul ar data de fapt din secolul al VI-lea, de pe vremea Papei Symmachus. Un lucru este cert, cu ocazia încoronării lui Carol cel Mare, Papa Leon al III-lea și-a avut reședința aici. Palatul Papal a devenit reședință permanentă a papalității abia în anul 1377, după revenirea de la Avignon.
În anul 1471, în timpul papei Sixtus IV a fost construită Capela Sixtină. În timpul papei Inocențiu al VIII-lea, în imediata apropiere a Palatului Papal s-a construit Palatul Belvedere. Cele două clădiri au fost conectate între ele de către arhitectul Bramante, cu ajutorul a două galerii magnifice. În timpul papei Paul al III-lea s-a construit Capela Paulin și Sala Regală, așa numita Sala Regia. În timpul lui Pius al IV și Grigore al XIII Palatului Papal i-au fost dispuse aripile nordice și estice ale lojilor. Papa Sixtus V a dispus construirea galeriei transversale, care găzduiește astăzi Biblioteca Vaticanului. În timpul lui Clement al XIV-lea și Pius al VI-lea s-au amenajat Muzeul Pio Clementine, Muzeul Chiaramonti și Galeria Transversală, Braccio Nuovo. Papei Grigore al XVI-lea i se datorează muzeele etrusce și egiptene de pe cuprinsul Palatului Apostolic. Ultimele modificări au fost aduse de către papa Pius al IX-lea, care a dispus o cupolă de sticlă peste loja Raphael și a construit cel de-al patrulea perete al Curții St Damaza.
După cum am putut observa mai sus Palatul Vaticanului a fost construit succesiv, astfel că nici stilul său arhitectural nu este tot unitar. În componența sa intră o mulțime de palate, săli, galerii și capele, fiecare având stilul și specificul său. Palatul Vaticanului găzduiește numeroase bogății arhitecturale, precum și sculpturi și picturi cunoscute pe întreg mapamondul. De asemenea, Palatul Papal cuprinde 20 de curți interioare și nu mai puțin de 12.000 de încăperi. În ceea ce privește arhitectura exterioară, are forma unui patrulater neregulat, ușor oblic. Fațadele longitudinale, fațada estică și cea vestică, sunt compuse din galerii ce leagă vechiul vatican de Belvedere. Spațiul format de cele două galerii este divizat în două galerii transversale și anume: Bibliotechnaya și Braccio Nuovo.
